Drumul din Oradea catre mica casa in care locuieste Florin nu dureaza mai mult de 90 minute. Cu totii stim cum e viata in mediul rural: semanare, recoltare, ingrijire si hranire animale etc.

Florin si-a pierdut piciorul deasupra genunchiului intr-un accident de motocicleta acum 2 ani la varsta de 19 ani. A fost o lovitura devastatore pentru el si pentru familia sa. Dupa pierderea piciorului, familia sa a fost obligata sa faca niste schimbari majore. Lucrul in mediul rural necesita de multe ori cel putin doi oameni puternici si capabili. Puterea, balansul, agilitatea si rezistenta sunt niste calitati esentiale in munca lor.

Iata povestea pe scurt, relatata de tatal acesteia, a unuia dintre primii pacienti ai nostril:

"In urma unui accident nefericit, fiica mea Laura, pe atunci in varsta de 13 ani jumatate, si-a pierdut piciorul stang. Diagnosticul a fost amputatie traumatic 1/3 coapsa medie stanga cu 1/3 superioara. Dupa perioada grea a spitalizarii si vindecarii am inceput sa caut o firma care sa realizeze protezarea. Dupa multe drumuri prin diferitele orase ale tarii, am ajuns la Theranova Oradea, unde, pentru prima data am primit lamuriri complete atat in ceea ce priveste recuperarea bontului in vederea protezarii cat si in ceea ce priveste protezarea in sine. De atunci venim aici pentru diferite modificari si operatii specific pe care le impune intretinerea si buna functionare a protezei. Mentionez ca datorita protezei, Laura are o viata normal, frecventeaza cursurile scolii regulat, avand rezultate deosebite la invatatura precum si o viata sociala active (iesiri cu prietenii, colegii, familia)."

Chiriac Eugen

Povestea mea

Inconştienţa şi teribilismul unui coleg de clasă m-au făcut să pierd o parte din mine… Mi-am pierdut piciorul şi odată cu asta zâmbetul, bucuria, fericirea. Dintr-o dată am intrat într-o altă lume, una necunoscută până atunci, cea a oamenilor cu handicap. În noaptea de Halloween mi-am pus masca unei persoane fără picior, masca pe care nu o să o mai pot scoate niciodată şi cu care trebuie să învăţ să trăiesc.

Am ajuns la spital ţipând după piciorul deja amputat şi rugând pe toata lumea să mi-l aducă din maşină pentru că eu nu vroiam să cred că nu poate fi salvat. La spital am fost operată de urgenţă şi tot în noaptea aia am primit şi răspunsul: “Piciorul nu mai poate fi salvat”. Două săptămâni m-am luptat cu durerile, cu frica de a nu face infecţie, cu lupta mea, cu mine şi încercarea de a accepta că de la 19 ani să fiu altfel, să trăiesc altfel decât până acum. Îmi placea să merg la sală, să alerg la stadion, să dansez… Durerea psihică se completa cu durerea “membrului fantomă”. Cei în cauză o ştiu, e groaznic, să te doară, să te gâdile, să simţi furnicături în ceva ce nu mai e.

Datoritã profesionalismului si sufletului mare al tehnicienilor de la Centrul de proteze si orteze din Oradea, care i-au confectionat Andreei, de numai sase anisori, o protezã ultramodernã si deosebit de performantã, azi ea poate sã fugã, sã se plimbe cu bicicleta, sã urce pe barã, sã se dea pe tobogan si acum, în plinã iarnã, sã se dea cu sania.

Întâmplarea nefericitã în urma cãreia Andreei medicii au fost nevoiti sã-i amputeze sub genunchi piciorul drept s-a petrecut în dimineata zilei de 16 septembrie 2003. În acea dimineatã, Andreea, sora ei, Ioana, si bunicul lor se îndreptau spre grãdinitã. În jurul orei 7:40, o femeie a pierdut controlul volanului, în urma exploziei unui cauciuc. Din cauza acestui incident, masina s-a învârtit în jurul axei sale, dupã care a intrat pe trotuarul pe unde circulau cele douã fetite cu bunicul lor, fapt care a dus la accidentarea destul de gravã a celor trei persoane. Dupã 31 de zile de comã, bunicul, care cu putin timp înainte de producerea accidentului, a apucat sã ia fetitele în brate, prezentã de spirit care a salvat viata celor douã nepoate, a decedat în ciuda multiplelor eforturi de salvare si a interventiilor chirurgicale. Ioana, care atunci avea doi ani, a suferit o contuzie puternicã, ulterior vindecatã aparent, fãrã urmãri permanente. Andreea, în vârstã de patru ani, a suferit o traumã la cap si la picioare. Piciorul stâng i-a fost grav afectat, astfel încât, dupã sase luni, osul era încã vizibil. În urma unor operatii efectuate de dr. Alexandru Gãlãteanu, prin care s-a încercat refacerea functiilor celor douã membre inferioare, piciorul drept a trebuit, în final, sã fie amputat sub genunchi.

Au pus-o pe picioare!

O boală rară a lăsat-o fără picioare. La numai şapte ani doctorii au fost nevoiţi să îi amputeze picioarele imediat sub genunchi ca să îi salveze viaţa.

Emanuela Grosu, fetiţa cu ochi negri arzător de deştepţi şi zâmbetul nedrept de matur, s-a născut cu deficit congenital de antitrombină, o boală foarte rară, şi este primul caz de acest gen din România. Fetiţa din Tufeni, judeţul Brăila, a reînceput să umble miercuri cu ajutorul angajaţilor fundaţiei Theranova din Oradea.

Până în prezent Fundaţia Theranova, condusă de Jaco du Plessis a făcut fericiţi peste 1.800 de oameni. Protezele făcute de Theranova îi ajută pe cei fără mâini sau fără picioare să ducă o viaţă aproape normală.

„Am pacienţi cu proteze care schiază, se dau pe role, joacă fotbal", spune Jaco du Plessis. Firma condusă de sud-africanul stabilit în Oradea i-a făcut o proteza specială pentru înot Andreei Zurbau, care a participat la emisiunea Dansez pentru Tine de la Pro TV.

Datorită fundaţiei Theranova, Andreea, care a rămas fără un picior după ce o maşină a lovit-o pe ea şi pe bunicul ei, pe trotuar poate să ducă o viaţă normală. Cel care i-a făcut proteza a fost Valentin Tocuţ, unul dintre cei doi tehnicieni care vor face proteze şi pentru victimele din Haiti. Valentin spune că Andreea întoată deja singur şi se antrenează foarte mult pentru că doreşte să facă înot de performanţă.

Ionuţ se juca cu prietenii când a intrat în contact cu un cablu de înaltă tensiune. Ionuţ a fost norocos pentru că cei 30.000 de volţi l-au costat doar mâna dreaptă şi nu însăşi viaţa. Totuşi, mâna nu a fost singura pierdere suferită. Dintr-un copil activ şi fericit, Ionuţ a devenit tăcut, timid şi ruşinat de noua sa infirmitate.

Theranova a oferit o speranţă de reabilitare sub forma unei proteze. Deşi nu poate înlocui funcţia braţului pierdut, noul braţ i-a redat lui Ionuţ încrederea în sine.

Ionel locuieşte într-un sat, la munte, aproape de Vatra Dornei. La vârsta de 21 ani îşi susţinea financiar familia tăind lemne. Într-o zi, în timp ce muncea, a observat că picioarele îi erau reci, dar a continuat să lucreze încă 2 zile. Durerea a devenit insuportabilă şi a ajuns la spital cu degerături grave.

Este discutabil dacă tratamentul medical de care a beneficiat a fost cel corect, dar ambele picioare i-au fost amputate sub genunchi. Acest lucru are un impact foarte puternic asupra oricărui tânăr sau tânără cu o activitate ridicată.

Georgiana Pop este o fetiţă energică în vârstă de 3 ani, care locuieşte cu părinţii şi bunica ei. Într-o zi i-a spus bunicii că are nevoie de o mână nouă. Bunica a adus-o la Theranova pentru a vedea ce posibilităţi există pentru acest lucru. Este bine ştiut că dacă aşteptăm cu protezarea până când pacientul se opreşte din creştere şi va învăţa să-şi adapteze şi să-şi folosescă membrul amputat la necesităţile zilnice, este puţin probabil să înveţe să folosescă o proteză.

Tehnicienii i-au luat Georgianei mulajul pentru prima ei proteză de braţ. Când a venit pentru prima probă a purtat cupa care i s-a părut foarte confortabilă şi a întrebat cum va arăta mâna ei. Pentru a putea purta o proteză trebuie să te asiguri că mâna este în cea mai bună poziţie. Pentru a face acest lucru, tehnicianul a folosit bandă adezivă pentru a ataşa mâna de proteză într-o poziţie optimă. Georgiana s-a îndrăgostit de "noua mână" imediat. S-a dus la oglindă şi şi-a pieptănat părul cu noua mână. După ce s-a admirat timp de câteva minute, s-a întors spre bunica ei şi i-a spus: "mergem bunica?" Era foarte hotărâtă să-şi ia proteza şi să o ducă acasă, chiar dacă aceasta nu era complet finisată şi îi lipsea învelişul cosmetic.